un nuvulu
U mo timore era in ellu, perchè era eternu, era eternu in ogni modu, aghju volatu luntanu da ellu, è girava intornu à ellu, ùn li importava più, cum'è una piantina di basilica venuta da l'assurdità. Aghju amatu u cactus perchè era tantu sulitariu è sgonfiatu, ùn sapia micca ch'ellu puderia cuntene tante piante vicinu à ellu. A mo paura era intrappulata in questu è ùn vulia ancu scappà.
Volava è aghju sbarcatu nantu à e so mani cum'è una culomba.
Mi piace à appiccicà à ellu cum'è una zitella chì si appiccica à u babbu malgradu a so rabbia perchè s'hè scurdata di manghjà. Mi piace cumu mi conta storie strane, è cumu mi rende qualcosa invisibule è intangible.
Quand'ellu vene, u tempu s'evapora cum'è s'ellu ùn era micca. Mi piace cumu sò diventatu quale sò, cun ellu. Induve ùn simu più una sola nuvola, simu una sola nuvola.